Ascultă :

Suntem obișnuiți cu ideea că de pe urma scriitorilor rămân cărțile: oamenii în carne și oase care-au fost odată lasă în urmă lumile din cuvinte pe care le-au construit, supraviețuind prin ele doar ca „ființe de hârtie”. Singurul lucru care se poate perpetua din concretul ființei umane dispărute [...] rămâne vocea: înregistrată, vorbirea e aceeași, emisie sonoră reluată ca atare, de oridecâte ori, unică manifestare prezervabilă a corpului. Cu șanse variabile de expresivitate, fiindcă există rostiri mai personale sau mai terne, timbru zis-„propriu” sau pronunție banală, ștearsă, în mai sesizabil sau mai firav acord cu temperamentul exprimat cândva, mergând până la indistincție, până la imposibilitatea de a-l mai recunoaște pe vorbitor.
Ei bine, vocea lui N. Steinhardt, așa cum am descris-o mai înainte, împlinește miracolul, „prezervându-l” minunat pe autor și lăsându-ne șansa de a-l asculta exact așa cum a fost: un mic om mare, firav dar de nimic înfrânt, concentrat în tonalitatea pițigăiată dar răspicată a unui intelectual de clasă și a unui excepțional caracter. Plăpândul și totodată dârzul Steinhardt sublimat în rostirea sa păstrată pe benzile de magnetofon: un om într-o voce...
(Fragmente din prezentarea Plăpândul și dârzul Steinhardt sublimat într-o voce, semnată de Ion Bogdan Lefter.)

"Era un domn scund, cu părul albit cu desăvârşire, cu barbă colilie năpădindu-i obrajii uscaţi, cu ochii vii, arzători când te privea şi-ţi vorbea. Mi se părea că ascunde ceva de spiriduş din proza romantică germană, plin de puteri nemăsurate şi cu gust de mari ironii. Venea să înregistreze tablete cu însemnări de călătorie [pentru emisiunea Atlas cultural] şi avea imensa bunăvoinţă de a ne dărui întotdeauna din timpul lui dinainte şi de după ceremonia înregistrării. Deşi era un cărturar încercat, un vorbitor desăvârşit, şi nu avea decât să citească un text de dinainte scris cu o precizie a cuvintelor, a frazelor, rară şi plină de relief sonor, el era tulburat de ideea lecturii la microfon şi pentru auzul unor nevăzuţi risipiţi prin lume. Textele aveau întotdeauna 5-6 minute, nu mai mult, şi glasul lui tineresc puţin voalat creştea rotunjind fraza. Fiecare nou cuvânt venea să întărească spusa cu un nou argument sau cu o imagine din alt unghi. Îl priveam prin ciclop, prin imensul geam care desparte studioul de cabină, cum stătea la masă, cu foile în mâinile subţiri şi palide, aproape transparente, şi mi se părea că aud holograme, că frazele lui sunt fiinţe în trei dimensiuni, cu înţelesurile tremurând înlăuntrul lor ca nişte focuri."
Victoria Dimitriu (fragment din transcrierea înregistrării difuzate în emisiunea „Portrete şi evocări literare” din 24 martie 1999, realizatoare: Anca Mateescu).

N. Steinhardt, Jurnal de autor

Ascultă :

Sumar CD N. STEINHARDT, Jurnal de autor 1. Ivan Sergheevici Turgheniev (18 XI 1978) – 4'25'' 2. Acasă la Marcel Proust (16 VI 1979) – 4'17'' 3. Arta lui Daumier (1 IX 1979) – 4'36'' 4. Expoziţia „America 1920-1940” (5 IV 1980) – 5'17'' 5. George Eliot (6 XII 1980) – 3'48'' 6. Jean Giraudoux (28 II 1981) – 4'06'' 7. Francis Bacon (11 IV 1981) – 4'09'' 8. Pierre Corneille (6 VI 1981) – 3'30'' 9. „Jucării pentru suflet“: Reimar Schefold şi băştinaşii insulei Siberut (25 VII 1981) – 3'43'' 10. Maria Callas (26 VIII 1981) – 4'16'' 11. Marguerite Yourcenar (26 IX 1981) – 4'08'' 12. Oscar Wilde (12 XII 1981) – 4'13'' 13. Muzeul „Gustave Moreau” (28 I 1982) – 6'40'' 14. Lugano (6 III 1982)– 4'59'' 15. Stendhal (5 II 1983) – 4'57'' 16. Johannes Gutenberg (1984) – 4'06'' Bonus 17. Despre cristalofilie [interviu; 1984] – 5'27'' Înregistrări Radio România, realizate de: Victoria Dimitriu (1-16), Lucia Stana-Sevianu (17)