„Cu cea de a doua mea Sonată pentru pian și vioară și cu Octetul de coarde am simțit că am evoluat rapid și am devenit eu însumi!”

Iată ce declara compozitorul George Enescu în deja celebrele dialoguri purtate cu Bernard Gavoty la începutul anilor 1950. De altfel și Pascal Bentoiu începe volumul său intitulat Capodopere enesciene cu un capitol consacrat acestei Sonate op. 6, scrise în 1899, după ce foarte tânărul autor de doar 18 ani cunoscuse deja succese în săli de concerte din Franța, dar și pe meleagurile natale.

Toccata și Sarabanda din Suita pentru pian nr. 2 op. 10 în Re major Toccatei scrise în august 1901 Enescu i-a alăturat, în vara lui 1903, încă trei mișcări purtând titluri care ne duc cu gândul la perioada Barocului, pentru a participa cu motto-ul „Des cloches sonores” la un concurs organizat de revista Musica; juriul, alcătuit din Claude Debussy, Vincent d’Indy, Gabriel Pierné, Alfred Cortot și alte personalități ale vieții muzicale pariziene i-a acordat în unanimitate locul I la categoria pian, Enescu primind Premiul Pleyel. În perioada în care tânărul compozitor român a elaborat aceste pagini, în peisajul componistic francez începeau să apară lucrări care sugerau trimiteri spre asemenea zone de inspirație. (Să nu uităm – de exemplu – că cele trei părți ale Suitei „Pour le piano” de Claude Debussy au fost terminate în 1901.)

Sonata în Do major op. 26 nr. 2 pentru violoncel și pian

S-a scris mult despre acest opus al anului 1935, asupra căruia Enescu a lucrat îndelung, menționând data elaborării diferitelor variante încă din primăvară și specificând încheierea celei de a patra părți la 30 noiembrie; mulți dintre analiștii creației enesciene și-au manifestat nedumerirea asupra reunirii sub același număr de opus 26 a celor două sonate pentru violoncel și pian despărțite însă de mai bine de trei decenii și jumătate. (Prima dintre sonate ar fi fost scrisă pe la 17 ani, înainte de cea de a doua Sonată pentru pian și vioară op. 6!)
(Anca Ioana Andriescu – Extrase din prezentarea albumului)

GEORGE ENESCU
#	Titlu	Interpret	Compozitor/Textier	Durată	Ascultă :
1	Sonata nr. 2 op. 6 în fa minor pentru pian și vioară, Assez mouvementé		George Enescu	00:07:32
2	Sonata nr. 2 op. 6 în fa minor pentru pian și vioară, Tranquillement		George Enescu	00:07:05
3	Sonata nr. 2 op. 6 în fa minor pentru pian și vioară, Vif		George Enescu	00:08:18
4	Toccata și Sarabanda din Suita a II-a op. 10 în Re major pentru pian, Toccata		George Enescu	00:04:36
5	Toccata și Sarabanda din Suita a II-a op. 10 în Re major pentru pian, Sarabande		George Enescu	00:08:33
6	Sonata op. 26 nr. 2 în Do major pentru violoncel și pian, Allegro moderato ed amabile		George Enescu	00:11:46
7	Sonata op. 26 nr. 2 în Do major pentru violoncel și pian, Allegro agitato, non troppo mosso		George Enescu	00:06:18
8	Sonata op. 26 nr. 2 în Do major pentru violoncel și pian, Andantino cantabile, senza lentezza		George Enescu	00:07:50
9	Sonata op. 26 nr. 2 în Do major pentru violoncel și pian, Final à la roumaine; Allegro sciolto		George Enescu	00:06:58
Ioana Cristina Goicea – vioară Andrei Ioniță – violoncel Daria Tudor – pian Înregistrări speciale, Radio România, Studioul de Concerte „Mihail Jora”, 2022