Despre prietenie şi excelenţă, despre poezie şi desen, despre arta de a vedea dincolo de contingent este vorba în volum-albumul elegant croit şi semnat de inegalabilii Tudor Banuş şi Şerban Foarţă. Vedetele din coada revistei unde combat şi eu cu smerenie.Tandem. Desene de Tudor Banuş în lectura lui Şerban Foarţă (Editura Casa Radio, 2014, cu 2 CD-uri, postfaţă şi interviuri de Ovidiu Şimonca) este o bijuterie de carte, pe care merită să o parcurgem pe îndelete în zilele dintre sărbători. O carte frumoasă de dat şi cadou, dacă nu costă peste 30 de euro, ca să fie catalogată şpagă sau mită, conform reglementărilor juridice actuale. Nu am prea multe de comentat despre poemele ludice ale celor doi – poet şi grafician se nutresc dintr-un inepuizabil izvor de inspiraţie şi vise, halucinaţii şi fantasme de tot soiul; vreau să atrag atenţia asupra calităţilor (tipo)tehnografice ale ediţiei. Înregistrările de pe CD-ul cu poemele lui Şerban Foarţă în rostirea autorului sînt din 2014 şi au fost realizate de Eugen Lucan. Ovidiu Şimonca scrie cu admiraţie despre soarta celor 50 de Tandem-uri emise între 2012 şi 2014. Aşa mă dumiresc şi eu că mai întîi era de - senul şi apoi poemul, cu toate că, precum tot românul, gîndeam viceversa. Autorii cărţii ne privesc cu melancolie de pe coperta a patra, îndemnîndu-ne să nu-i luăm chiar foarte în serios. Ne-am jucat şi noi, fie cu iertare, parcă ar vrea să ne spună. Îl las pe Şerban Foarţă să încheie acest grupaj, care fericeşte pe toţi cei care ştiu româneşte: „Se-nchide cartea ca o rană:/ peniţa,-ntîi, apoi o pană/ descris-a, nu fără bravură,/ cam tot ce vedese- n gravură“.

2014-11-21 (Observator Cultural, nr. 749)