Marius Chivu : ● Maria Banuș, Sub camuflaj. Însemnări 1943-1944, Editura Casa Radio, 2014.
Acum cîțiva ani, tot Editura Casa Radio a editat Zăbale rupte, carte + CD, cu poezia Mariei Banuș în propria lectură. De data aceasta, avem un audiobook cu pagini de jurnal (aprilie-noiembrie 1943, martie 1944) alese și citite de autoare într-o înregistrare inedită din anul 1999, pe cînd poeta, în vîrstă de 85 de ani, mai avea de trăit doar cîteva luni. Ca și în cazul eseurilor rostite de Dinu Pillat, și acest audiobook face corp comun cu un volum pe hîrtie. Căci pe 10 aprilie s-au împlinit 100 de ani de la nașterea poetei, moment celebrat prin publicarea Însemnărilor mele (1927-1999, două volume), ediție îngrijită de Geo Șerban la Editura Cartea Românească. Amintirile Mariei Banuș mai apăruseră, sub titlul Sub camuflaj, într-o carte publicată în 1978, dar numai parțial.
După cum scrie Geo Șerban în prezentarea din booklet, „mărturiile așternute pe parcursul sumbrilor ani 1934-1944, tributari opresiunii extinse oriunde a intervenit expansionismul nazist, șînregistreazăț consecințele agravante pentru acea parte a populației de sorginte evreiască, în sînul căreia Maria Banuș însăși a trăit umilința legiferărilor discriminatorii, teroarea amenințărilor la tot pasul cu trimiterea în sinistrele lagăre transnistrene de exterminare colectivă. Este, în demersul scriitoarei, o dublă intenție. Dorește, mai întîi, să prevină asupra pericolului resuscitării impulsurilor propagandistice de natură să permită comportamente înrudite opțiunilor ideologice rasiste. Cu discreție, ea divulgă disparate infiltrate ale unui antisemitism larvar. Culmea, chiar în momentul cînd pregătea alcătuirea volumului Sub camuflaj, realitatea românească lăsa deschisă calea distorsiunilor prin măsuri mascate de epurație etnică. Duplicitatea ceaușistă a ocrotit, cînd nu a stimulat de-a dreptul derapaje din gama primitivelor răbufniri naționaliste.“ Frustrată de noua realitate (Maria Banuș nota, cîndva în 1987, că „sărăcia, teroarea «securității» prin care trecem sînt tot așa de suculente ca cele din anii războiului“), scriitoarea ar fi vrut, la sfîrșitul anilor ’90, reeditarea integrală a însemnărilor ei, dar acestea n-au apărut, din motive nu foarte clare. S-au realizat însă atunci o serie de înregistrări la Radio, din care au rezultat cartea + CD-ul cu poezii și acest audiobook ce conține patruzeci de minute de fragmente de memorii citite cu o voce și o intonație foarte plăcute (se aude și fîșîitul foilor pe fundal); fragmente personale, cu istorii de familie, dintre care cea mai bună – sună ca o proză scurtă – mi s-a părut secvența datată „20 martie 1944“ și dedicată bunicii Raveica, analfabeta ajunsă croitoreasă de mare talent la Tîrgoviște, unde croia rochiile pentru plecările la Paris ale Elenei Văcărescu.
2014-06-19 (Dilema veche, nr. 540, 19-25 iunie 2014)
