Editura Casa Radio ne face încă o surpriză frumoasă publicând în seria „Biblioteca de poezie românească” sub titlul Zăbale rupte, 50 de poeme rostite de Maria Banuş la Radio, în ultimul ei an de viaţă, 1999.

Ne este pus la dispoziţie, în afară de textul tipărit, şi un CD, astfel încât avem posibilitatea să citim poemele şi să le şi ascultăm în lectura autoarei. Editura Casa Radio publică de mai multă vreme asemenea cărţi, remarcabile prin noutate şi bun-gust, prin valoarea lor literară şi documentară, prin eleganţa prezentării grafice.

Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu se bucură printre cei incluşi până acum în colecţie. Maria Banuş nu este o poetă la fel de importantă, dar este o poetă. Debutul ei cu volumul Ţara fetelor din 1937 a fost înregistrat de George Călinescu însuşi în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ediţia de acum cuprinzând poeme din Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii este completată cu desene somptuoase de Tudor Banuş, cu o prefaţă şi note de Geo Şerban.

După succesul repurtat în 1937, Maria Banuş s-a retras din câmpul vizual al criticii şi a reapărut abia după război, complet transformată. Volume ca Bucurie, 1949 sau Ţie îţi vorbesc, Americă, 1955 o prezintă ca pe o activă prezentatoare de texte agitatorice care se recită pe scenă şi la radio, apar în ziare de mare tiraj, intră în zeci de antologii, sunt puse pe muzică, se traduc în străinătate la sugestia forurilor culturale româneşti. Susţinută oficial, notorietatea Mariei Banuş a câştigat spectaculos în întindere, dar a pierdut în autenticitate: după ce a trecut vremea realismului socialist, poeta a reuşit cu greu să recâştige încrederea publicului. La începutul deceniului şapte, ea a trăit la scenă deschisă o adevărată criză de conştiinţă. Cu o surprinzătoare mobilitate intelectuală şi-a reformat programul estetic, străduindu-se să se alinieze la modernitatea promovată de Nichita Stănescu şi generaţia lui. Mai multe plachete de versuri apărute în această perioadă, Diamantul,1965, Tocmai ieşeam din arenă, 1967, Portretul din Fayum, 1970 şi altele, pun în evidenţă o mare capacitate de adaptare.

Cele 50 de poeme citite la Radio în 1999 reprezintă o selecţie din cărţi publicate la diferite vârste, nu şi din acele cărţi cu o funcţie exclusiv propagandistică. Curăţată astfel prin antologare de orice zgură politică, poezia Mariei Banuş are capacitatea să emoţioneze.

2010-06-05 (Radio România Actualităţi, )