Se tot discuta, de o buna bucata de vreme, despre declinul lecturii traditionale, despre consecintele proliferarii unor tipuri de suport alternative s.a.m.d. De fapt, avem de-a face cu o complementaritate: citim pe ecranul computerului, ascultam carti pe CD-ROM sau pe caseta, in lectura autorilor sau a unor actori, dar lectura pe suport de hirtie nu poate fi, cel putin deocamdata, inlocuita. Si nici nu cred ca e bine, oricit de mult am paria pe virtutile „comodificarii“ tehnologice. Diversificarea suporturilor si a practicilor de lectura este, fara indoiala, una dintre temele intelectuale ale vremurilor noastre; intrebari precum de ce citim, de ce (nu) mai citim, cum si ce (mai) citim... revin destul de des in atentie. Timpul nu mai are de mult rabdare: prinsi in caruselul ametitor al job-urilor si obligatiilor publice de tot felul, chiar si profesionistii domeniului platesc adeseori tribut lecturii grabite, in survol, pe diagonala sau ciupind de ici-de colo, lecturii-zapping ori lecturii semipreparat; nu mai au rabdare sa asculte, sa disece semnificatiile unui text, reactioneaza pavlovian si epidermic, la stimul familiar, ratind complexitatile si structurile de adincime... Pe de alta parte, cultura romana sufera de grave carente care in tarile civilizate nu exista: arhivarea electronica a operelor literare, fotocopierea periodicelor si a cartilor vechi deteriorate, editarea inregistrarilor radiofonice ale scriitorilor – si altele inca.

Audio-book-urile Editurii Casa Radio

S-a vorbit, din pacate, prea putin despre un demers editorial laudabil: seria de editii sonore aparuta in ultimii doi ani la Editura Casa Radio sub egida Societatii Romane de Radiodifuziune. Merita mentionata inainte de orice inimoasa si serioasa echipa care, in pofida dificultatilor administrativ-financiare, a pus in opera acest proiect: director – Sebastian Sarca, realizatori – Horia Pop, Maria-Elena Negoescu, grafica – Vasile Socoliuc, Tudor Jebeleanu, documentaristii – Gilda Radulescu, Laura Vezeteu. Cu imaginatie creativa si seriozitate manageriala, speculind inteligent momentele aniversare sau comemorative, acestia au reusit sa scoata pe piata un numar deja semnificativ de audio-book-uri in conditii tehnice si grafice foarte bune, cu discursuri de escorta (prefete, postfete, note) serioase si utile.
La finele lui 2004 a fost editat un disc bilingv, in romana si franceza (Melancolie), cu 22 dintre poemele lui Mihai Eminescu recitate de Pierre Lamy, in traducerea lui Paul Miclau si George Astalos; au urmat comediile lui I.L. Caragiale (cu exceptia Conului Leonida...) in versiunea radiofonica din 1952 a lui Sica Alexandrescu, un frumos volum-antologie din lirica Anei Blandiana (Un arhanghel murdar de funingine) si o carte a aceleiasi cu faimosul motan Arpagic, un spectaculos CD-carte cu dramatizarea cintului al unsprezecelea din Levantul lui Mircea Cartarescu (in regia lui Gavriil Pinte).

Spre sfirsitul anului trecut, mai precis la tirgul de carte Gaudeamus, au fost lansate, in colectia „Biblioteca Radio“, alte audio-carti – un „cvartet“ de conferinte radiofonice avindu-i drept autori pe Mircea Vulcanescu (Cuvinte pentru fratele ramas departe. Conferinte la radio 1930-1940, editie ingrijita de Marin Diaconu, documentar de Anca Mateescu), Mihai Ralea (Cultura in criza. Conferinte la radio 1932-1940, editie ingrijita si documentar audio de Valentin Protopopescu), Gala Galaction (Invatatura veche la vremuri noi. Conferinte radiofonice 1935-1958, editie ingrijita, note si documentar audio de Ileana Corbea, prefata de Nicolae Florescu) si Nicolae Cartojan (Din tainele literaturii romanesti. Conferinte radiofonice si alte cuvintari 1930-1944, editie ingrijita si documentar audio de Nicolae Florescu). Valoarea lor este una documentara, istorica, dar si, intr-un anume sens, pedagogica – pedagogia culturala elevat-persuasiva a autorilor interbelici; ele vin sa completeze cu o dimensiune particulara, aceea de conferentiari radiofonici, profilurile unor intelectuali de anvergura, foarte diferiti altminteri sub toate aspectele.

Paralel, au fost editate in seria „Colectionarul de voci“ a colectiei „Biblioteca de poezie romaneasca“ doua volume speciale: Rar. Poeme rostite la radio. O inregistrare din 1954 de G. Bacovia, cu o prefata de Bogdan Ghiu, si Poeme in garantie, de Mircea Cartarescu, ilustrate de Tudor Jebeleanu, cu un cuvint introductiv al autorului.
Probabil cel mai spectaculos este volumul de conferinte al lui Mircea Vulcanescu; in primul rind prin doua texte ample, cel despre Filozofia romaneasca contimporana si mai ales cel despre Ion Creanga vazut de generatia actuala (clasicul moldovean privit ca un precursor al noului traditionalism interbelic), la care se adauga un mozaic de texte confesive, evocari de Mircea Eliade, Emil Cioran si C. Noica si un fragment din dialogul purtat in anii ’80 de Zoltan Rostas cu sotia supravietuitoare a filozofului, Margarita Ioana Vulcanescu.

Lectura critica aplicata lui Mihai Ralea de catre Valentin Protopopescu (Mihai Ralea: un intelectual stingist recuperabil) schiteaza, pornind de la „luminile si umbrele“ biografice ale lui Mihai Ralea, o arheologie intelectuala a stingii romanesti moderate din perioada interbelica, urmata de o lectura in trepte a operei: intelectualul de stinga intre libertatea critica si oportunism politic, apoi eseistul social, criticul literar, esteticianul, conferentiarul radiofonic. Daca textele lui Ralea incluse aici abordeaza dintr-o perspectiva socio-critica si morala rationalista, supla, teme obsedante ale interbelicului, conferintele parintelui Gala Galaction au darul de a stimula suplimentar o eventuala lectura a operei literare dinspre versantul religios: un itinerariu monastic romanesc al propriei initieri religioase, insemnari de calatorie la locurile sfinte ale duhovnicului (de la Turnu Magurele la apa Iordanului si de la Mangalia in Basarabia), predici radiofonice si, nu in ultimul rind, secvente memorialistice despre lumea literara a inceputului de secol, despre Arghezi, Macedonski, Sadoveanu, Cosbuc, Delavrancea, Vlahuta compun portretul „radiofonic“ al preotului-scriitor. De mare interes sint doct-captivantele incursiuni ale lui N. Cartojan in universul cartilor populare sau al vechilor calatorii de studii intreprinse de carturarii romani in strainatate; la fel – paginile de evocari memorialistice si discursul de receptie la Academia Romana, toate excelent contextualizate istoric de catre N. Florescu.

Multe dintre conferintele celor patru personalitati intelectuale sint inedite, iar punerile in context operate de ingrijitorii editiilor propun, nu o data, perspective fertile de reinterpretare. Fiecare volum este insotit de un aparat de note si comentarii, de repere bio-bibliografice si de o bibliografie radiofonica a textelor autorului in speta. Totul e asa cum trebuie sa fie – eleganta grafica, sobrietate proaspata, competenta editoriala si restituiri imbogatitoare. Fiecare carte audio ar merita, de altfel, un comentariu atent.
Daca volumele de conferinte dau o imagine a diversitatii si substantei intelectuale a unei epoci, audio-book-urile din seria de poezie sint, asa-zicind, complementar-contrastive: de o parte – lectura alba, enigmatica, inexpresiva a textelor bacoviene (atitea cite au putut trece prin furcile cenzurii staliniste din 1954), singurele citite la Radio de autorul lor; de cealalta – lectura tandra, persuasiv-invaluitoare a „poemelor de amor“ in... garantie inregistrata anul trecut de Mircea Cartarescu. De o parte – subtilitatea concisa, pervaziva a eseului analitic semnat de Bogdan Ghiu, de cealalta – farmecul autobiografic al confesiunii cartaresciene din incipit.
Vreau sa cred ca inimoasa echipa de la Editura Casa Radio va fi, pe viitor, sprijinita sa continue la turatie maxima aceasta stimulativa, proba si pasionanta intreprindere de arhivare a memoriei culturale radiofonice.

2006-03-02 (Observatorul Cultural)