Iulia Popovici : “[În Medalioanele sale regizorul Mihai Zirra – n.red.] cred că a fost foarte „rău” cu doi regizori pe care i-am prins şi eu: Vlad Mugur şi Liviu Ciulei. Însă este foarte interesant pentru că nu pot să-i privesc pe Vlad Mugur şi pe Liviu Ciulei de pe acelaşi versant de pe care îi privea Mihai Zirra. Pot să spun că în predicţiile lui el a dat greş, numai că ar putea fi un studiu de psihologie şi antropologie foarte interesant cum au evoluat aceşti doi oameni pe care Zirra i-a prins când ei erau foarte tineri, iar el foarte matur, şi pe care îi vede în calitate de fii. El este prietenul taţilor lor. Este exact ca şi cum ar privi acum prietenii lui Liviu Ciulei la Thomas Ciulei. […] Pe de altă parte, cred că s-a lăsat dus de umor personal în judecata altor oameni. Cred că pe vremea aceea lumea teatrului şi a teatrului radiofonic era încă şi mai mică decât este astăzi, dar râcile personale şi subiectivismele erau şi mai acute. În mod evident, Zirra îşi tratează nişte nemulţumiri în memoriile pe care le scrie, în portretele pe care le face unora dintre artişti. Pe de altă parte, însă, este absolut emoţionant modul în care vorbeşte despre tehnicienii cu care a lucrat. Cred că sunt puţini oameni care, ei înşişi fiind artişti, acceptă contribuţia artistică a celor care fac tehnic să existe un spectacol, fie el de teatru de scenă sau de teatru radiofonic.”
(Radio România Cultural, emisiunea "Expresul de seară")

2009-06-17 (Radio România Cultural)