George Enescu, un exil supravegheat? …nu este o întrebare retorică; este titlul uneia dintre cele mai pasionante cărţi scrise despre marele nostru compozitor, despre cei care i-au fost mai mult sau mai puţin apropiaţi, prieteni şi neprieteni ai maestrului. Lucrarea – editată de Casa Radio în colaborare cu Muzeul ce poartă numele compozitorului – aparţine muzicianului Ladislau Csendes, profesor al Universităţii bucureştene de Muzică, fost membru al C.N.S.A.S. Câteva sunt datele care susţin interesul special al cărţii, anume respectul pentru marea moştenire artistică a muzicianului român, pentru datele umane ale personalităţii acestuia, pasiunea cercetătorului care se abandonează cu acribie studiului, aidoma unei introspecţii muzicale camerale, aspect căruia i se adaugă investigaţia ascuţită asupra fondului documentar pus la dispoziţie de organele abilitate ale statului. Cele care au putut fi desecretizate până în acest moment! Că Enescu a fost observat cu specială atenţie de Securitate în ultimii zece ani ai existenţei maestrului, atât în Franţa cât şi în Statele Unite, nu încape nici o îndoială; mai mult decât atât, investigaţiile, rapoartele erau extinse asupra relaţiilor mai apropiate şi mai puţin apropiate ale maestrului. Dorinţa regimului comunist de a-l vedea pe Enescu reîntors în ţară echivala cu o recunoaştere a legitimităţii autorităţilor în ochii celor din ţară, a intelectualităţii, în ochii lumii civilizate. Bine documentată, cartea este organizată ferm. Deşi se declară a fi eseu, documentarea este substanţială, iar expunerea face distincţia netă între nuanţa interpretării şi expunerea faptică; iar aceasta fie că referirile se fac asupra creaţiei, asupra mediilor artistice, muzicale, asupra climatului politic interbelic sau postbelic. Cea de a doua parte a volumului cuprinde un corp de 50 de documente predate de S.I.E. către C.N.S.A.S., documente referitoare la George Enescu. Ne regăsim profesorii şi maeştrii, intelectualii popriţi sub urgia vremurilor, administratorii treburilor de partid şi de stat, caractere şi atitudini ale celor din ţară, ale celor din diaspora. Pivotul central în jurul căruia gravitează toată această lume mai mult sau mai puţin măruntă, cea care generează întrebări, dubii, compromisuri circumstanţiale importante sau fundamentale, acest pivot, parcă desprins de context, este Enescu însuşi. Lumea artistică, cea muzicală, poate savura cu special interes această carte. Spre luare-aminte!

Volumul este însoţit de un CD editat de Casa Radio, imprimare ce reia sub bagheta lui Constantin Silvestri, a lui Horia Andreescu, cu concursul Cvartetului ConTempo, câteva dintre lucrările fundamentale ale ultimei perioade enesciene.

Trebuie recunoscut, câteva dintre apariţiile discografice ale ultimei perioade sunt marcate de un acut spirit managerial ce susţine valori muzicale artistice impresionante, valori solistice şi de ansamblu. În compania tinerei clarinetiste Shirley Brill, Orchestra Naţională Radio condusă de Adrian Morar reintră pe marea scenă a valorilor actuale ale muzicii europene; e drept, deocamdată nu pe uşa din faţă; ci însoţind, de această dată, un tânăr maestru aflat într-o impresionantă ascensiune în circuitul vieţii muzicale internaţionale. Este vorba de o coproducţie a Formaţiilor Muzicale Radio realizată în colaborare cu celebra casă Harmonia Mundi, cu Pan Foundation for Music din Elveţia. Imprimarea a avut loc în toamna trecută în Studioul de Concerte Radio, în baza unei bune, a unei salutare colaborări dintre părţi; atât în ce priveşte aspectul artistic, muzical, cât şi cel tehnic. Clarinetista berlineză Shirley Brill este un veritabil cetăţean al lumii muzicii; are îndepărtate origini româneşti. A studiat în Israel, în Germania, în Statele Unite, cu importante personalităţi ale instrumentului său, cu celebra Sabine Mayer, cu marele pedagog Yitzhak Katzap. Şi-a făcut debutul în cariera concertistică cu ani în urmă, la vârsta de 16 ani, în compania Orchestrei Filarmonice din Israel condusă de Zubin Mehta. De această dată alături de O.N.R., de dirijorul Adrian Morar, Shirley Brill prezintă trei importante creaţii din repertoriul primei şi a celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, Concertino şi Temă cu variaţiuni de Jean Françaix, de asemenea Sonata op. 94 de Serghei Prokofiev, o transcripţie a celebrei sonate destinate iniţial flautului însoţit de pian. Toate, sunt lucrări care exultă dinamica unei mişcări extinse între hohotul sarcastic şi lirismul ocazional. Calitatea cu totul specială a sunetului gândit şi emis de Brill, maleabilitatea, culoarea acestuia, de asemenea spiritul agil de o muzicalitate cuceritoare constituie datele esenţiale cu care operează acest tânăr muzician.

2012-03-02 (România literară)