Abia intors in tara de la Viena, Mircea Cartarescu a urcat in mansarda la Carturesti, unde a pus pe rafturi un volum nou cu versuri vechi. „Am facut o promisiune, la virsta de 30 de ani, sa nu mai scriu poezie si m-am tinut de ea“, a recunoscut scriitorul. El considera versurile din „Poeme in garantie“, un titlu usor ironic, drept „texte stravechi, din precambrian“. Atit editorul, cit si colegii scriitori veniti la Carturesti apreciaza promisiunea scriitorului ca o proba de discernamint. Eseistul Bogdan Ghiu vorbeste despre noul volum ca despre „o diatriba impotriva poetilor care mimeaza poezia, care trag de ea chiar daca nu mai au ce sa scrie“. Versurile „de amor“, reimpachetate in ilustratiile lui Tudor Jebeleanu si inregistrate pe CD, au avantajul accesibilitatii. Prinsi in ambuteiajele zilnice, bucurestenii il pot asculta pe Cartarescu vorbind despre dragoste. Ceea ce-l face pe Ghiu sa afirme ca: „Nu mai avem nici o scuza fata de poezie“.

[…] Noul volum al lui Cartarescu imprumuta ilustratii marca Tudor Jebeleanu, „in garantia“ prieteniei pe care si-o declara amindoi. Ei afirma ca nu gloria artistica ii motiveaza atunci cind produc o carte impreuna. „Tinem unul la altul si fiecare respecta artistul din celalalt. Dar nu numai asta. Eu la Mircea Cartarescu nu iubesc gloria lui prezenta, trecuta si viitoare, ci omul deosebit, generos, fierbinte, curios“, explica Jebeleanu. El se considera un al doilea transmitator al versurilor: „Desenele mele sint un fel de poeme in oglinda. Cite un vers sau o asociere de cuvinte ma infloreste, ca pe boabele de floricele, care explodeaza la caldura. Mircea este plita care ma face sa explodez“.

2006-02-16 (Cotidianul)