Apariţie excepţională în peisajul discografic autohton, albumul semnat de Big Band-ul Radio, Let the Good Times Roll cuprinde o selecţie de standarde de blues semnate de Dixon, Jorda, Berry... avându-i ca solişti pe Sorin Chifiriuc, Florin Ochescu, Hanno Hoffer, Berti Barbera, Alex Tomaselli, Eugen Caminschi, Gelu Ionescu. Apariţia acestui disc a devenit pretextul unei seri deosebite de jazz şi blues găzduite în luna iunie de Studioul "Mihail Jora" al Radiodifuziunii.

Nu mai auzisem de mult Big Band-ul Radio. Unii dintre noi poate că nici nu mai ştiau că există. Ipoteză absolut falsă. Big Band-ul Radio nu numai că există (conducerea sa muzicală fiind asigurată atât pentru înregistrări cât şi în concertul de lansare la care ne referim, de Ionel Tudor), dar în ultimul timp a scos la iveală şi un CD de referinţă, în care acompaniază o seri de mari cântăreţi de blues născuţi în România. Secţia de alămuri a Big Band-ului Radio (5 saxofoane, 4 tromboni, 4 trompete) este absolut competitivă, chiar remarcabilă pentru o ţară ca a noastră, în care am impresia fermă că orchestrele profesioniste de acest gen care mai funcţionează se pot număra la ora actuală pe degetele de la o mână. Secţia ritmică, deşi este compusă din nume rezonante, fiecare în parte, cu o amplă activitate în afara acestei formule (Florin Ochescu - chitară, Eugen Tegu - bas, Tudy Zaharescu - baterie, cărora li se adaugă ca pianist şi Ionel Tudor, atunci când nu dirijează) nu se ridică la nivelul alămurilor, cel puţin în ceea ce priveşte unitatea şi implicarea în actul artistic.

Deşi pe disc ne întâlnim cu foarte mulţi solişti, cei trei care au evoluat pe scena Sălii Radio au fost doar Sorin Chifiriuc, Alex Tomaselli şi Berta Barbera, trei voci şi trei maniere diferite de a aborda muzica de blues, dar fiecare convingător în felul lui. L-am auzit mai întâi pe Alex Tomaselli (cu Eugen Caminschi la chitară solo) cu trei piese de pe disc, printre care Louisiana Woman, cu o manieră extrem de directă de a "rosti" discursul muzical, punând accentul pe inteligibilitatea textului care, trebuie să recunoaştem, în blues este extrem de important. Sorin Chifiriuc (care dublează interpretarea vocală cu solourile de chitară) se dovedeşte, ca şi până acum, un bun cunoscător al stilului, propunând o manieră de a cânta ca şi cum ar "spune" muzica, cu uşoare imprecizii intonţionale studiate, cu balansul caracteristic.

Bluesul are ceva de comunicat celor care-l ascultă, nu este o muzică "ambientală", iar pentru a cânta blues bine, trebuie să crezi în această muzică cu adevărat. Celor doi despre care am vorbit până acum le-a urmat pe scenă Berti Barbera, care a venit cu Let the Good Times Roll, Mustang Roll, Mustang Sally şi The Thrill Is Gone, cu o voce lucrată şi cu o deosebită capacitate de nuanţare, remarcabila susţinere vocală fiind dublată de expresivitatea solourilor de muzicuţă.

Concertul s-a bucurat de mare succes la public şi, ce este cel mai important, de data aceasta spectatorii au putut pleca acasă cu muzica ascultată "la pachet", mai precis cu CD-ul Let The Good Times Roll. Chiar se pare că organizatorii nu s-au aşteptat la un asemenea succes, deoarece discurile puse în vânzare se terminaseră în primele 5 minute ale pauzei. Concluzia este că aşteptăm din partea Editurii Casa Radio şi alte iniţiativa de acest fel, pentru că şi arhiva radiodifuziunii naţionale este suficient de ofertantă în acest sens.

2002-07-05 (Ziarul de Duminică)