Dupa cum bine se stie, fonoteca Radiodifuziunii Romane tezaurizeaza mii de documente sonore de o importanta artistica si istorica inestimabila, oferind melomanilor posibilitatea de a reasculta, peste ani, interpretari de referinta datorate unor solisti si dirijori romani si straini intrati definitiv in galeria muzicienilor legendari. In ultimii ani, Editura Casa Radio a lansat o serie de discuri ce cuprind adevarate portrete interpretative ale unor nume de marca din scoala noastra instrumentala, dirijorala etc., un exemplu elocvent in acest sens fiind si noul dublu CD care, sub titlul George Georgescu in actualitate, alatura cateva dintre cele mai reprezentative opusuri devenite emblematice in repertoriul curent al maestrului care, mai bine de jumatate de veac, a triumfat la pupitrul Filarmonicii bucurestene, dar si pe podiumul de concert de la Berlin, Viena, Salzburg, New York etc.

Cele 150 minute de mare muzica propun ascultatorilor repere din creatia lui Richard Strauss (de care l-a legat o indelungata prietenie, cunoscand astfel indeaproape trasaturile definitorii ale omului si ale stilului sau componistic atat de aparte), Johannes Brahms si Piotr Ilici Ceaikovski, lucrari a caror factura monumentala s-a dovedit predilecta in alcatuirea programelor sale de concert tocmai pentru ca ii permiteau etalarea unei gestici elegante, aristocratice, cu desfasurari de anvergura, adesea apoteotice, exprimate atat in planul realizarii sonore, cat si vizual - pentru ca George Georgescu trebuia vazut, nu doar ascultat.

Aparitia sa impozanta, charisma, forta si farmecul sau cucereau din prima clipa, iar capacitatea de a transmite orchestrei intentiile sale expresive, stiinta de a “cere” instrumentistilor o anume culoare, un anume efect se reflecta ideal in talmacirea unor partituri a caror constructie de mari dimensiuni, in care paginile de triumfala stralucire alterneaza cu secvente de un lirism plin de poezie, oferindu-i posibilitatea unui adevarat spectacol in care betia sonora era completata de captivanta sa miscare dirijorala.

Prezentarea CD-urilor, semnata de muzicologul Viorel Cosma, releva atat repere din viata si activitatea artistica a maestrului (punctand si realizarile sale in calitate de director al Filarmonicii si, in trei etape, al Operei din Bucuresti), cat si succesele obtinute in tara sau in strainatate in urma interpretarii opusurilor decupate acum din vasta sa “colectie” de inregistrari.

Astfel, de poemul simfonic Till Eulenspiegel de Strauss (prezentat in versiunea din 1963, la pupitrul Filarmonicii) “se leaga de primii pasi in viata de concert in Berlin a tanarului sef de orchestra roman si tot pe sunetele unui poem de acelasi compozitor german (Don Juan) transmis la Radio, s-a incheiat existenta acestui maestru (1964)” (lucrarea nefiind insa inclusa pe CD). De altfel, George Georgescu a dirijat, in prima auditie in Romania, mai toate simfoniile si poemele simfonice imaginate de compozitorul atras irezistibil de muzica programatica tocmai pentru ca ii permitea caracterizarea unor personaje, descrierea sonora a unor situatii, conflicte, peisaje care, sub bagheta unui dirijor cu fantezie, devin bijuterii ce creaza adevarate derulari de factura cinematografica, totdeauna gustate de public.

Un exemplu elocvent este si poemul Moarte si transfiguratie (inregistrat, in 1956, in compania Orchestrei Simfonice Radio) care i-a adus lui George Georgescu “un succes triumfal la Festivalul de la Salzburg (1943), iar in concertul memorabil de revenire in fata publicului bucurestean (1947) a trecut parca de la moarte la inviere, ca tot cu muzica compozitorului german sa inaugureze noua sala de concerte din Berlin.”

Debutul sau berlinez a fost marcat, in 15 februarie 1918, prin interpretarea Simfoniei VI “Patetica” de Ceaikovski (pe CD fiind inclusa versiunea realizata alaturi de aceeasi formatie Radio in 1962), lucrare care, de asemenea, “l-a insotit pe afisul reintoarcerii din <> (1947) dupa anii grei de interdictie arbitrara din motive politice.”

O alta celebra creatie din literatura rusa - Simfonia “Clasica” de Serghei Prokofiev - a fost prezentata pentru prima oara la noi, intr-un concert dirijat de George Georgescu in 9 octombrie 1927, “dupa triumfalul turneu intreprins in SUA, cand l-a inlocuit la pupitrul Filarmonicii din New York pe Arturo Toscanini.” De aceasta data, cei ce vor asculta CD-ul, vor urmari versiunea din 1963 cu Filarmonica bucuresteana, prestigios ansamblu cu care, in compania renumitului pianist Sviatoslav Richter, a inregistrat, in 1950, Concertul nr. 2 de Johannes Brahms, “compozitorul pe care l-a venerat si talmacit intr-o maniera inegalabila.” Celor care au avut privilegiul sa asiste la concertele dirijate de George Georgescu, precum si melomanilor din generatiile mai tinere, colectia “Maestro” le ofera, prin noul dublu CD ce s-a lansat vineri 14 februarie, posibilitatea de a rememora sau de a descoperi “misterul” celebritatii lui George Georgescu, a carui personalitate a revenit pregnant in atentia noastra in special in 2002, cand sotia sa, Tutu, alaturi de fiica lor, Ioana Ratiu-Raileanu, au sustinut o adevarata campanie de readucere in circuitul muzical si in constiinta iubitorilor muzicii a celui care a fost un adevarat personaj al vietii muzicale a veacului trecut, fie reeditand la Editura Muzicala volumul monografic-memorialistic semnat de Tutu George Georgescu (lansat cu mult fast la Ateneu), fie realizand un dublu CD in Franta, la Casa Lys, cuprinzand, sub genericul “Arta lui George Georgescu”, cele noua simfonii beethoveniene (integrala gravata pe disc, si in urma cu patru decenii, la Electrecord), precum si trei uverturi compuse de acelasi Titan, realizate de maestru la pupitrul Filarmonicii in 1960-1961. La acestea de adauga acum noul CD pentru care Casa Radio merita toate multumirile noastre.

Lansarea, insotita de cuvintele calde si emotiona(n)te ale muzicologului Viorel Cosma, dirijorului Ilarion Ionescu-Galati si, firesc, ale d-nei Tutu Georgescu, a adus un plus de interes prin prezentarea filmului documentar cuprinzand marturii inedite despre dirijorul omagiat, apartinand unor personalitati precum Radu Beligan, Pascal Bentoiu, Varujan Cozighian, Valentin si Stefan Gheorghiu, Jean-Charles Hoffele, intregind astfel imaginea unuia dintre cei mai reprezentativi dirijori romani din veacul XX, aflat, de la prima aparitie si pana in ultima clipa a existentei sale, in centrul atentiei ziarelor, lumii mondene, criticii muzicale, onorat cu inalte distinctii, ordine si medalii in tara, in Germania sau in Franta, atat pana in 1944, cat si dupa 1947.

2003-02-15 (Curentul)