Antologia de conferinţe din arhiva Societăţii române de radiodifuziune, 1931-1945, Orele culturii, însumează 43 de texte, clasificate în două secţiuni: Scientia şi Arte.
Conferinţele din domeniul ştiinţelor au un caracter foarte variat şi accesibil, ţinuta lor academică păstrând nivelul unor comunicări destinate unui public larg dar instruit. Ele abordează probleme de istorie, filosofie, lingvistică, psihologie, sociologie, politologie etc. Remarcăm în mod deosebit contribuţiile lui C. Rădulescu-Motru, Sextil Puşcariu, Virgil Madgearu, Traian Herseni, Ion Petrovici, D. Gusti. Este limpede că nişte şefi de şcoală de diferite domenii pun în circulaţie aspecte şi metode din cele mai variate ramuri ale ştiinţelor umane. C. Rădulescu-Motru, de pildă, se ocupă de teoria împrumuturilor, psihologia ţăranului român şi istoria civilizaţiei. Sextil Puşcariu subliniează rolul geografiei lingvistice în cercetările de alcătuire a atlasului graiurilor din România. Traian Herseni trece în revistă noile tendinţe din sociologie, iar I.C. Filitti şi Virgil Madgearu abordează probleme de dezvoltare politică şi modalităţi de girare a bugetului şi a împrumuturilor pentru menţinerea unei balanţe echilibrate. În acelaşi context, D. Gusti expunea problemele cărţii şi nevoia răspândirii unor colecţii specifice în mediul rural, iar A. Rosetti prezintă planul de la Fundaţiile Regale pe anul 1934, plan care prin complexitatea lui, determinată de o corectă proporţie a tuturor genurilor literare, ca şi a traducerilor, rămân pentru noi un model până în zilele noastre.

Secţiunea Arte are de asemenea o desfăşurare exemplară. Ea cuprinde expuneri despre fenomenul literar românesc şi străin din acea vreme, conferinţe despre teatru, muzică, arte plastice şi film. Ioan Cantacuzin a prezentat un comentariu subtil despre James Joyce, Ion Pillat a conferenţiat despre "Lirica modernă americană", Alice Voinescu despre Paul Claudel, Mircea Eliade despre "Eseul european" şi "eseul românesc", Tudor Vianu a vorbit despre "Poezia filosofică", iar Paul Zarifopol despre "Ediţiile critice".

Dincolo de spiritul sincronic evident, se poate spune că nu există domeniu important din câmpul literelor şi artelor care să nu fi fost abordat. Fenomenul literar românesc a rămas mereu în centrul atenţiei. Octavian Goga şi-a înfăţişat convingerile într-o Conferinţă despre "Rostul scriitorilor", Al.O. Teodoreanu a făcut o ingenioasă expunere despre "Poezia umoristică", grefată pe opera lui G. Topîrceanu, Zaharia Stancu s-a ocupat de "Poeţii tineri", iar Arghezi a vorbit despre frumuseţea literară a Bibliei.

Specialiştii invitaţi să participe la conferinţele radiodifuzate aveau o formaţie variată. Consideraţiile lor au întotdeauna girul unor profesionişti. Aşa ne explicăm de ce Aurel Jiquidi a fost invitat să vorbească de "Caragiale văzut de un pictor", Theodor Rogalski despre "Muzica cultă", Paul I. Prodan despre "Actorul de cinematograf" iar Nella Manzatti despre "Istoria şi evoluţia jazzului", în timp ce un cunoscut specialist ca Al. Busuioceanu a făcut o doctă expunere despre "Colecţia Regală. Şcolile flamandă, olandeză şi spaniolă" de pictură.

Dispuse într-o ordine cronologică, nu strict tematică, pentru a da mai multă relevanţă timpului căruia îi aparţin, conferinţele de radio din anii 1931-1935 se caracterizează printr-o adevărată artă a dozării informaţiilor cu comentariul adecvat fiecărui domeniu. Ele instruiesc şi rămân agreabile ca manieră de expunere, adoptă un ton colocvial de "conversaţie" cu ascultătorii.

Scoaterea lor din intimitatea tăcută a arhivelor şi punerea în circulaţie, reprezintă nu numai un gest pios faţă de aceste personalităţi strălucite ale culturii şi artei din ţara noastră. Ele constituie o necesitate a valorizării unui patrimoniu de idei prin care se realizează un dialog permanent între generaţii.

1998-07-15 (Luceafărul)