Cronici
 
Cronică
Multimedia
 
Viorel Cosma :

Este incredibil ca o instituție ce aruncă "cuvintele în eter" de peste 70 de ani să demonstreze cercetătorilor și opiniei publice că, de fapt, este o... bancă de date excepționale pentru cultura românească. Întreaga comoară sentimentală răspândită pe calea undelor de către cele mai luminate minți ale poporului nostru nu s-a pierdut o dată cu sfârșitul emisiunilor radiofonice, o bună parte devenind patrimoniu național prin păstrarea în arhiva Societății Române de Radiodifuziune. [...]
Recentul volum Bibliografie radiofonică românească (coordonator Liliana Mușețeanu) aduce la lumină izvoare de valoare națională pe care mulți le-am socotit pierdute, deschizându-ne perspective nebănuite în cercetare, documente care își așteaptă valorificarea pe măsura studierii și publicării textelor de arhivă. Surprizele apar la tot pasul, fiecare pagină aducând informații deosebite. Nu ne propunem să analizăm cele aproape 600 de pagini ale volumului, ci doar să semnalăm câteva idei referitoare la muzică și arta populară, convinși fiind că ele se pot generaliza și la literatură, teatru, artă plastică, estetică, istorie, religie ș.a.

În numai șapte ani de despuiere a revistelor de specialitate și de investigare a arhivelor, se constată că cei mai de seamă muzicieni ai epocii au slujit cu pasiune microfonul radiofonic. Alfred Alessandrescu, Octavian Beu, Constantin Brăiloiu, George Breazul, Emanoil Ciomac, Dimitrie Cuclin, Mihail Jora, Marțian Negrea, Theodor Rogalski etc. au abordat cele mai diverse și complexe probleme muzicale, cicluri de istoria muzicii, istoria formelor muzicale, cronici muzicale, cicluri de istoria muzicii, istoria formelor muzicale, cronici muzicale, portrete de creatori și interpreți ș.a. Constantin Brăiloiu a făcut primele cronici pe disc (1929), iar George Onciul primele emisiuni muzicale în limba germană. Cei mai activi muzicieni ai radioului în epoca sa de început au fost Emanoil Ciomac și Constantin Brăiloiu.

Arhivele radiofoniei române însă trebuie să vorbească în viitor, așa că așteptăm ca manuscrisele cele mai importante să vadă lumina tiparului.

1999-01-20 (Rampa)