Gabriela Simon :
O propunere venită în urmă cu o jumătate de an de la profesorul Valeriu Râpeanu s-a şi materializat: editarea integrală a Sfaturilor pe întuneric ce adună textele conferinţelor ţinute de Nicolae Iorga la microfonul Radiodifuziunii în perioada 1931-1940. Noua apariţie adaugă ediţiilor precedente 50 de conferinţe, practic necunoscute, ale lui Nicolae Iorga şi restituie, în premieră, integralitatea conferinţelor radiofonice ale marelui învăţat. Volumul oferă astfel publicului o imagine completă a perioadei 1931-1940, din perspectiva unei personalităţi marcante a culturii naţionale, al cărei nume este pentru totdeauna legat de radioul public. Lansarea i-a avut ca invitaţi pe prof.univ.dr. Andrei Pippidi – nepotul marelui istoric – prof.univ.dr. Valeriu Râpeanu şi pe criticul literar Zigu Ornea. Volumul Sfaturi pe întuneric inaugurează exemplar seria „Magister”, din cadrul colecţiei „Biblioteca Radio”, dedicată valorilor autentice ale culturii radiofonice româneşti, de vocaţie europeană şi democratică. Ediţia de faţă cuprinde trei categorii de texte: conferinţele publicate de Iorga în cele două volume ale Sfaturilor pe întuneric apărut în 1936 şi conferinţele difuzate la radio şi apărute în „Neamul românesc” sau ale altor periodice.

Care erau temele lui Iorga? Tot ceea ce frământa societatea la acea vreme a fost dezbătut de Iorga în conferinţele sale. A „disecat” în maniera sa proprie sensul cuvintelor din „vocabularul esenţial” al oricărui român: „Războiul şi pacea în sufletul poporului român”, „Despre drept şi libertate” ş.a. Nu exista subiect pe care Iorga să nu îl atingă. În volum veţi găsi, dacă veţi avea curiozitatea, conferinţe despre mare, despre teatre, despre datini şi sărbători, despre Goethe.

Cum suna o conferinţă ţinută de Nicolae Iorga? La început, vocea îi era molcomă, liniştită, apoi din ce în ce mai învolburată, pe măsură ce „se ambala” pe un subiect. Se spune că N. Iorga avea un extraordinar dar al al improvizaţiei, el niciodată nu-şi scria discursul pe care avea să-l ţină la microfon. Nu avea la el decât o bucăţică de hârtie pe care scria cuvintele-cheie ale temei pe care urma să o dezbată. Tudor Teodorescu Branişte are o amintire despre modul în care Iorga îşi pregătea conferinţele: „mi s-a întâmplat de câteva ori să mă aflu la Radio când era programat Iorga copleşit de munca de fiecare zi, venea grăbit, în ultimul moment dar întotdeauna la timp. Strângea mâinile celor care îl întâmpinau, arunca pe un scaun pălăria şi servieta şi intra în cabină. Se aşeza pe scaun şi scoţând din buzunarul vestei un petic de hârtie de dimensiunile unei cărţi de vizită, pe care erau însemnate cu slova lui măruntă trei-patru cuvinte ca puncte de reper, începea să vorbească, întâi cuvintele veneau cu oarecare pauze între ele. Îndată ce se încălzea, frazele se alcătuiau tot mai repezi, tot mai înaripate. Nu ridica niciodată glasul, ca la tribună. Păstra tonul unei discuţii amicale cu ascultători nevăzuţi”.

2001-06-21 (Cotidianul)