Daria Ghiu : Interviu pe care l-a acordat revistei „Noua literatură”

Cînd s-a lansat conceptul de „carte citită” în România? Cînd a intrat pe piaţă Editura Casa Radio şi cu ce deziderate?

Cel căruia se pare că îi aparţine copyright-ul asupra „mărcii înregistrate” de carte vorbită este chiar Nichita Stănescu, ideea unui asemenea produs editorial apărînd pe parcursul emisiunilor „Convorbirile de joi”, realizate de poetul Ion Drăgănoiu în anii ’70 (una din emisiunile culturale legendare de la Radio România).
Editura Casa Radio a apărut în urmă cu 10 ani (în 1998, la aniversarea a şaptezeci de ani de radiofonie românească), avînd un obiectiv programatic: repunerea în circulaţie a documentelor din arhivele radioului, devenite, prin prelucrare editorială şi schimbare de suport, carte, CD, audiobook. Facem din capul locului precizarea – utilă probabil din punct de vedere metodologic) că există două accepţii ale „cărţii sonore” (sau audiobook):
1. Transpunerea unui conţinut (literar, documentar etc.) pe suport sonor: compact disc, casetă. Această practică este foarte frecventă pe piaţa editorială anglo-saxonă, iar în România, Editura Humanitas a dezvoltat acest sector.
2. Crearea unui produs multimedia – CD-cartea (cuprinde atît text, cît şi ilustraţii şi suport sonor).
Aceasta din urmă este formula favorizată de Editura Casa Radio, ce şi-a propus prin colecţiile inaugurate să reunească graficieni importanţi şi realizare tehnică ingenioasă – pentru a-şi atinge obiectivul de maximă valorizare a documentelor radiofonice.
Radioul public este deţinătorul unei arhive unice – bunuri culturale inestimabile –, rezultată în urma a opt decenii de creaţie radiofonică, ceea ce face să apară ca firească opţiunea pentru o formulă editorială bazată pe exploatarea specificului radiofonic: cartea sonoră (audiobook).
La Tîrgul de carte Gaudeamus din toamna anului 2002, au fost lansate primele colecţii de audiobook de pe piaţa de carte românească, la Editura Casa Radio. Este vorba de colecţia „Radio-Prichindel” – colecţie pentru copii, CD-cărţi ce pun în circulaţie scenarii radiofonice ale unor capodopere din literatura română şi universală; este vorba de un produs triplu: CD, text scris şi ilustraţii –, cu Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu şi Seria Ediţii Sonore a colecţiei „Biblioteca Radio”, cu Sfaturi pe întunerec. Conferinţe la Radio (1931-1940) de Nicolae Iorga. Acestea au fost urmate în primăvara lui 2003 de Colecţia „Biblioteca de Poezie Românească”, Seria „Colecţionarul de Voci”, lansată cu volumul Cartea vorbită de Nichita Stănescu.

Editura Casa Radio îşi propune mai degrabă să satisfacă gusturile actuale ale ascultătorilor de cărţi audio sau să pună la dispoziţia celor interesaţi fragmente sonore de arhivă?

Ţintim, fără doar şi poate, ambele obiective! Prin efortul de recontextualizare a documentelor de arhivă, de identificare a formulelor editoriale adecvate, ne propunem să fim în sintonie cu aşteptările – şi gusturile – publicului actual, pentru a asigura în acest fel o circulaţie reală, şi cît mai largă, respectivelor „documente”.

Cum a evoluat piaţa românească de audiobook în ultimii ani, cînd pe piaţă au intrat şi alţi competitori?

Editura Casa Radio, avînd ca obiectiv valorificarea unui patrimoniu cultural unic, nu se află în raporturi concurenţiale cu alte edituri de pe piaţă, ci mai degrabă în raporturi de „complementaritate”. De exemplu, în acest an aniversar Nichita Stănescu, dacă alţi producători de audiobook au făcut apel la actori, remarcabili, precum Ion Caramitru sau Oana Pellea, numai Editura Casa Radio a putut reda cititorului/ascultătorului vocea lui Nichita Stănescu. Indiferent de ce dezvoltare ar recunoaşte audiobook-ul pe piaţa de profil, ne place să credem că – prin bogăţia şi unicitatea fondurilor, prin originalitatea formulei editoriale şi calitatea realizării tehnico-artistice – ne putem păstra un loc privilegiat.

Ce colecţii de cărţi audio şi/ sau carte cu CD există în portofoliul Editurii Casa Radio? Care sînt colecţiile cu profil literar?

Este vorba de:
1. Colecţia „Biblioteca de Poezie Românească”– Seria „Colecţionarul de voci”, ce restituie, din fonoteca radio, voci ale unor mari poeţi români, precum Nichita Stănescu, Bacovia, Arghezi, Blaga şi, dintre contemporani, Mircea Cărtărescu şi Ana Blandiana, rostindu-şi propriile versuri. CD-urile sînt însoţite de volumele propriu-zise de poezii, ediţii îngrijite de critici români.
2. „Biblioteca Radio” – Seria Ediţii Sonore, ce pune în circulaţie conferinţele rostite la radio de mari oameni de cultură: Mihai Ralea, Nicolae Iorga, Gala Galaction, Mircea Vulcănescu, Nicolae Cartojan.
3. Colecţia „Radio-Prichindel” (Carte+CD+ilustraţii de Vasile Socoliuc: Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ion Creangă, Mark Twain, Jules Verne etc.)
4. Colecţia „Lada de zestre”, ce pune în valoare înregistrări originale din Fonoteca Radio, provenind din toate zonele folclorice ale ţării, care au păstrat intactă tradiţia populară (Carte+CD: Hai la nuntă! Mică enciclopedie în documente radiofonice; Sus la masa raiului. Culegere de colinde din Fonoteca de Aur; Sherban Lupu, Arta lăutarilor – izvor al violonisticii moderne)
5. „Teatru la microfon” - Carte+CD: Mircea Cărtărescu, Levantul. Cîntul al unsprezecelea. CD-ul – producţie a Teatrului Naţional Radiofonic distinsă cu premiul Uniter în 2003.
Dintre acestea, cele cu profil literar sînt „Biblioteca de Poezie Românească”, „Radio-Prichindel” şi „Teatru la microfon”.

Care este cea mai prolifică şi mai bine-vîndută colecţie în prezent?

Colecţia „Biblioteca de Poezie Românească” – Nichita Stănescu, Cartea vorbită este un adevărat fenomen şi un bestseller al editurii; anul acesta ne aflăm la cea de-a treia ediţie.

Cărţile audio pe care le lansaţi se bazează doar pe arhivele radio sau se creează şi altele noi?

În mod programatic, Editura Casa Radio valorifică patrimoniul documentar al Radioului public.

Cum sînt selectate titlurile şi numele care apar în colecţiile dvs.?

Oferta fiind foarte mare, dar posibilităţile de editare limitate, favorizăm un criteriu, să-i zicem aşa, al „excelenţei” – valoarea Fonotecii Radio, ţinînd în mod constant cont de calendarul cultural al anului în curs, evenimente, aniversări. Un punct important în strategia noastră editorială îl constituie apelul la tineri critici ai fenomenului cultural românesc, cărora le încredinţăm sarcina acelei „recontextualitări” a documentelor de arhivă, în dorinţa de a cîştiga noi categorii de cititori: Paul Cernat, Iulia Popovici. De asemenea, folosim şi formula prezentării unui autor de către o personalitate a culturii române, cum este cazul volumului Poeme necunoscute de Mihai Eminescu, 23 de poeme alese şi prezentare de Mircea Cărtărescu, sau Rar de George Bacovia – 28 de poeme rostite de Bacovia şi prezentate de Bogdan Ghiu.

Judecînd după vînzări, putem spune că interesul pentru cărţi audio a crescut semnificativ în ultimii 10-20 de ani sau el a existat dintotdeauna, din partea unei categorii de public?

Probabil în creştere, prin fenomenul „democratizării” accesului la mijloacele tehnice adecvate.

Ce fel de public au în vedere colecţiile „Poezie românească”, „Biblioteca Radio” şi „Repere XXI”?

Publicul generalist de la Radio România, dar cu ţintă sigură pe cel al Radio România Cultural.

Dat fiind numărul foarte mare de înregistrări-document, care însumează 132 000 de ore, aveţi în vedere lansarea unui număr mai mare de colecţii?

Da, în funcţie de politica financiară a instituţiei care susţine acest demers editorial.

Cum poate intra publicul interesat de fragmente din arhiva radio în posesia lor, dacă nu sînt încă publicate?

Despre acces real la arhive se va vorbi în momentul cînd vom începe procesul digitizării, pentru demararea căruia am strîns în 2007 peste 1000 de semnături pe Apelul pentru salvarea memoriei Radioului.

2008-11-15 (Noua literatură, nr.19, anul II)