Editura Casa Radio a scos recent in colectia “Colectionarul de voci” un volumas patrat, cartonat si frumos intitulat Gellu Naum – Virsta semnului, cuprinzind un CD cu 52 de poeme si un text citite de poet la radio in anii 1967, 1991, 1999 si 2000, precum si un al doilea CD cu un documentar realizat de Anca Mateescu pe baza interviurilor pe care Gellu Naum i le-a dat in 1999 si 2000.

CD-urile incadreaza un volum cu textele citite de Gellu Naum si un text scris de Simona Popescu. In colectie au mai aparut volume plus CD-uri cu vocile lui George Bacovia, Lucian Blaga sau Nichita Stanescu, Tudor Arghezi, Ana Blandiana si Mircea Cartarescu, dar e prima data cind un astfel de volum e insotit nu de unul, ci de doua CD-uri. Lansarea a avut loc in 10 martie la libraria bucuresteana Carturesti, la citeva zile dupa comemorarea a sase ani de la disparitia Lyggiei Naum, sotia lui Gellu Naum. Fundatia Gellu Naum a organizat cu aceasta ocazie in ceainaria de la Carturesti si o expozitie, aratind pentru prima data 14 din cele 15 desene mediumnice realizate de Lyggia Naum, alaturi de citeva desene semnate de Gellu Naum. La lansare au vorbit Anca Mateescu, Simona Popescu (care a ingrijit editia), poetul Sebastian Reichmann, criticul Cosmin Ciotlos si doctorandele Marieva Ionescu si Brandusa Dragomir, precum si regizorul David Esrig.

“Vorbea cu moartea pe el”

Anca Mateescu explica pentru “Suplimentul de cultura” cum l-a convins pe Gellu Naum sa-i dea primul interviu: “Totul a pornit de la un titlu care i-a placut. Ma hotarisem sa incep o serie noua de emisiuni la radio – niste interviuri cu scriitori care conteaza si pentru care scrisul conteaza cu adevarat. Hazardul a facut ca lui Gellu Naum sa-i placa titlul Literatura ca destin, combinatia de literatura cu destin. Asa ca m-a primit in strada Aviator Petre Cretu la putin timp dupa ce l-am sunat – ceea ce in aparenta putea insemna mult, dar care era, in realitate, foarte putin. Asa cum te primea, Gellu Naum era in stare foarte bine, daca-l enervai, sa te dea pe usa afara intr-un mod firesc si politicos. Am inteles de la bun inceput si am reusit, fara mari eforturi, sa evit acest lucru. Din fericire, s-a intimplat sa se lege intre noi o conversatie care a depasit cu mult spatiul ingust al celor cinci casete de cite o ora pe care le aveam la mine”.

Simona Popescu, pentru care lansarea a picat chiar in ziua ei de nastere, a impartasit publicului placerea pe care i-a facut-o acest unic CD cu vocea lui Gellu Naum. “Pentru mine e asa de minunata cartea asta”, a spus ea adresindu-se Ancai Mateescu. “Sint lucruri pe care intr-un fel le cunosteam. Intrebari de genul acela si eu ii puneam, tot cu o enorma timiditate (nici nu se putea altfel in cazul lui Gellu Naum), dar tie iti raspunde atit de frumos... Toate lucrurile pe care eu le stiam sint formulate altfel si cu o voce melancolica. El vorbea, cum spune in interviu, cu moartea pe el.”

Sosit de la Paris, Sebastian Reichmann a spus ca i-a cunoscut pe Gellu si pe Lyggia Naum in 1967, cind ei “traiau intr-un fel de clandestinitate libera, permisa”, poezia ajutindu-i sa supravietuiasca. Apoi a vorbit despre desene: “In decurs de citeva luni, intre noiembrie 1947 si ianuarie 1948, fara sa mai fi desenat vreodata nici inainte, nici dupa, legata la ochi si in intuneric, Lyggia Naum a realizat aceasta serie de desene automate, intre 10 si 15, dintre care sint expuse azi toate cele care s-au pastrat. E de ajuns poate sa amintim citeva dintre titlurile acestor desene pe care Gellu Naum le-a numit jocuri in cartea sa initiatica, Zenobia: Gellu si Lyggia spargind intunericul, Adevarata intilnire, adevarata dragoste, Una si aceeasi, Gellu in viata Lyggiei, Femeia care se ascunde dupa un singur ochi – si despre care Gellu Naum a scris: «Timpul cit dura un astfel de joc insemna pentru mine intrarea intr-o stare de seninatate indescriptibila, in care simteam fiecare liniuta, fiecare litera, fiecare cifra cu sensul lor de dincolo de noi, si pentru ca dupa aceea, cu o luciditate care ma uimea de fiecare data prin firescul ei, izbuteam sa inteleg cele mai criptice semne». Lyggia Naum nu s-a considerat niciodata o artista suprarealista. Ea a intrat ca o cometa a lui Halley in viata lui Gellu Naum, o cometa care a marcat insa definitiv viata si opera poetului”.

O incantatie a cuvintului si dincolo de cuvint

David Esrig a impartasit parerea sa despre felul cum Gellu Naum isi citea poemele, spunind ca regasea citind starea in care a scris: “Citea complet deosebit. E o incantatie a cuvintului si dincolo de cuvint. Nici o deosebire de accentuari sau de colorari de cuvint pentru ca el cind citea relua starea in care a scris. El era poet si el citea starea. Ce m-a surprins intotdeauna la Gellu (si il ascultam foarte atent) era ca de la primele cuvinte, de la prima privire pe textul pe care il citea, regasea starea. Era un soi de scurtcircuit. Citirile lui erau retrairi. Cind spune ca destinul lui a fost poezia nu e nici o cochetarie in aceasta afirmatie”.

Daca in inregistrarea din 1967 Gellu Naum si-a citit poemele la radio, pentru celelalte Anca Mateescu s-a dus cu reportofonul in str. Av. Petre Cretu. O ureche atenta va distinge uneori, in spatele vocii poetului, pasarile cintind prin geamul deschis, zgomotul facut de clanta usii de la bucatarie, vocea Lyggiei Naum vorbind tot in bucatarie. Aceste momente neregizate, aceste “accidente” dau CD-ului ceea ce trebuie: imortalizeaza nu doar vocea poetului, ci ne intorc printr-un tunel al timpului intr-o realitate paralela unde s-ar parea ca poetul inca traieste.

Gellu Naum in 1999: “Poezia a fost modul meu de viata, obligatia mea de destin. Am inteles foarte bine ca eu asta trebuie sa fac. Sint bolnav daca fac altceva. Acuma am hotarit sa nu ma mai duc la vot niciodata in viata mea, oricine ar veni. Pina acum m-am dus si m-am gindit foarte tare inainte pe cine sa votez. Dar mi-am zis: Tot aia e. Unde sint eu mai voteaza inca o suta si restul sint oamenii care au alte interese, si interesele lor ei si le fac, iar poezia li se pare un lucru... Nu vad cit e de importanta arta in general si poezia in special. Nu vad ca de mii de ani e una dintre preocuparile cele mai importante ale omului”.

2011-03-19 (Suplimentul de cultură)