Marius Chivu :
Cd-cartea adună 36 de poeme rostite la Radio de Tudor Arghezi între anii 1956 și 1967. Cînd ați citit ultima oară un poem de Tudor Arghezi? Dat fiind că sîntem în Ajunul Crăciunului, iată un „Psalm”, acesta fiind și ultimul poem citit la Radio de Arghezi.
Era în 1967, iar poetul avea 87 de ani:
„Cînd m-ai făcut, mi-ai spus: de-acum trăiește./ Și am trăit, așa se povestește.// Trăirea mea se cheamă viață, și omoară./ Dar tu mi-ai spus odinioară/ Că ne ucide moartea, nu viața și iubirea;/ Atît a învățat de tine omenirea.// Nu mi-ai vorbit de lacrimi niciodată,/ Dar lacrima-i în mine adunată./ M-ai îndemnat să joc, să cînt,/ Și nu mi-ai pomenit și de mormînt.// Tu n-ai făcut pămîntul din milă și iubire./ Îți trebuia loc slobod, întins, de cimitire.”
Audio-cuvinte potrivite
Fost călugăr, laborant chimist pentru o scurtă perioadă, teolog amator, temut gazetar satiric promonarhic, mitizat în anii `30, interzis de comuniști în 1948 (în urma articolului scris de obscurul Sorin Toma în „Scînteia”, „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”; un articol demolator și incriminator fusese scris inițial de M.R. Paraschivescu), ajuns grădinar în celebra livadă de la Mărțișor, reabilitat în 1955 (datorită primului secretar Gh. Apostol și la sugestiile lui Mihail Ralea și Mihai Beniuc) și aclamat instantaneu drept cel mai mare poet român în viață, Tudor Arghezi a intrat după moarte într-un con de umbră.
Bacovia și Blaga fuseseră redescoperiți, stîrnind emulație printre scriitori, admirație și interes printre critici, dar nu și Arghezi. După `89, s-a discutat mai mult despre compromisurile cu puterea comunistă făcute de poet: volumul „revoluționar” „1907. Peizaje” (1955) ori publicistica din anii `60 cînd scria astfel de sentințe propagandistice: „Partidul este o entitate. Partid substanță. Partid prestigiu. Partid criteriu. Partidul suveranitate: Suveranitatea care emană de la popor...”
După G. Bacovia, Lucian Blaga sau Mircea Cărtărescu, cei de la Casa Radio au scos din arhivă aceste 36 de poeme (însumînd 70 de minute) pe care Arghezi le-a înregistrat în ultimul său deceniu de viață.
Debutat la 47 de ani cu volumul „Cuvinte potrivite” (1927), vitalul Arghezi a scris și a publicat în ritm de una-două cărți pe an pînă în preziua morții, astfel că selecția poemelor este ultra-exigentă. Cu vocea îngreunată de bătrînețe, tremurată, aproape stinsă, îl puteți asculta pe Arghezi rostind poemele sale celebre „Testament”, „Duhovnicească”, „De-a v-ați ascuns”, „Flori de mucigai”, „Ion Ion” sau „Zdreanță” (cele mai multe poeme sînt din volumele „Cuvinte potrivite”, „Hore” și „Frunze”), dar și altele mai puțin cunoscute, din cele cu mesaj social, precum și o confesiune legată de arta lui poetică. Un CD-carte prețios și emoționant!
2008-12-24 (Adevărul literar și artistic)
