Florian Lungu : Rareori afli în lumea artei un exponent al hărniciei mai peremptoriu decât omul de muzică Sebastian Burneci, aflat actualmente în plină irumpere a personalităţii, a temperamentului, la cei 35 de ani ai săi trăiţi zi de zi cu folos. Cunoscut înainte de toate drept trompetist şi flugelhornist improvizator de înaltă condiţie profesională, artistul se vădeşte a fi, pentru cei care manifestă curiozitatea de a concentra în conul atenţiei pluralitatea preocupărilor / realizărilor sale, mult mai mult, mai semnificativ. Constănţeanul şcolit în Bucureşti şi Gröningen (oraş olandez cu un faimos Conservator în care şi-au ameliorat formarea profesională mai mulţi tineri jazzmani români), face parte de un deceniu şi jumătate din Big band-ul Radio, în paralel conlucrând cu ansambluri simfonice, cu binecunoscuţi solişti pop, cu pregnante echipe instrumentale de gen cum sunt „BaLaKo”, dixtuorul „Bucharest Jazz Orchestra”, „Sebastian Burneci Quartet” şi respectiv „Sebastian Burneci Quintet” – ultimele trei menţionate, grupuri întemeiate şi conduse de el. Muzicianul s-a revelat de asemenea, ca prolific compozitor.

Lansat în toamna anului 2018, albumul live „Unspoken” editat de Casa Radio a venit să aureoleze experienţa, frământările, strădaniile, izbutirile de până acum ale lui Sebastian Burneci. Fericită îngemănare a nonconformismului exprimării sonore şi a firescului necontrafăcut al trăirii, impozantul edificiu muzical „Unspoken” alătură nouă incitante întrupări expresive ale unui unic univers de simţire, şapte dintre ele depănate fluent între un intro tatonant, interogativ, devenit imperativ şi un succint outro concluziv, triumfător. Estimând substanţa muzicală a amplului opus nu doar ca inspirat flux melodic, nu numai ca învăluitoare haină armonică exhibată printr-o eclatantă policromie timbrală, dar şi ca prezenţă ordonatoare în timp a pulsaţiei ritmice, cele două secvenţe marginale ale discursului sonor au primit în consecinţă denominaţiile „Balance In” şi „Balance Out”. Relevat de audiţia publică integrală, indicele valoric accentuat al lucrării a legitimat interesul melomanilor care au urmărit / aplaudat cu încântare în seara de 7 februarie 2018 în Studioul „Mihail Jora” (Sala Radio) concertul Orchestrei de Cameră Radio şi al unor instrumentişti invitaţi (trei din România, trei din Bulgaria şi unul din Liban), cu toţi angrenaţi funcţional / emoţional sub bagheta fermă a Simonei Strungaru. Apreciatei dirijoare i se datorează deopotrivă partiturile înveşmântărilor orchestrale de care au beneficiat opt dintre cele nouă episoade „Unspoken”. Recunoscător, trompetistul compozitor a definit aceste aranjamente „cel mai bun paşaport” al artei sale către inimile ascultătorilor. Un singur episod al „Nerostirilor” (Unspokens), construit pe notoria temă a lui Thelonious Monk „’Round Midnight” s-a constituit ca o străfulgerare de moment a memoriei interpretului, potenţând un triplu demers creativ, al autorului Thelonious Monk, al aranjorului George Dumitriu (violonist, violist, ghitarist, lider de grup, compozitor, profesor) şi, fără îndoială, al trompetistului / flugelhornistului Sebastian Burneci, cel cu ideea, cu rafinatul enunţ (în surdină) al temei la trompetă, atât cel incipient cât şi în reluare finală. De subliniat ţinuta realmente remarcabilă a acestui aranjament orchestral ce a împresurat în modul cel mai oportun luxurianta eflorescenţă improvizatorică desenată cu degete abile pe clapele în alb şi negru de către pianistul invitat Teodor Petkov.

Câteva fugitive consemnări – mărturisesc, admirative – ale stadiilor acestui periplu muzical prin mirifice ambienturi peisagistic-sonore cu parfum oriental, stadii aparţinând din punct de vedere expresiv aceleiaşi familii, cu conducturi melodice şi acordice înrudite. Opening act-ul „Balance In” edificat pe o formulă motorică, impune o temă pregnantă susţinută de armonii cu bas staţionar, tema dezvoltată variaţional în solo-urile de trompetă – lung, discursiv –, şi de pian – puternic, dezlănţuit.

Acest intro s-a alungit într-o anume manieră în cea de a doua secvenţă, „Full Of Me”, ce a preluat de la prima, tonalitatea şi palpitul ritmic, dar formulând o nouă cantilenă aşezată într-o primă secţiune peste pendularea obsesivă a două armonii şi într-o secţiune „B” schimbând acord după acord. În fapt, o putem considera, cu excepţia unei nu prea lungi intervenţii mediane a pianului, o piesă pentru flugelhorn şi orchestră, cu Sebastian Burneci protagonist.

Urmează pe rilele digitale ale discului episodul liric al acestui album, „Three Pages Of Green”, alcătuit explicit din două momente juxtapuse: prefaţată de o introducere misterioasă, se face auzită o primă parte dominată de polifonia delicată, auto-germinativă de jocuri de culori ale instrumentelor de suflat aşanumite „din lemn” (sau lemne), pentru ca în partea a doua travaliul improvizatoric să-i angajeze în benefic chip creativ, mai întâi pe Sebastian Burneci apoi pe invitaţii Mihail Ivanov la contrabas şi pe Teodor Petkov la pian.

Discursul muzical se animă prin „November Mood”, în care este enunţată alert la flugelhorn o temă izbitor de zigzagată, a sa şerpuire contorsionată fiind captată şi dezvoltată în admirabilul solo de saxofon-tenor al unui alt invitat de marcă al concertului, Cristian Soleanu... În continuare agitaţia tematică apare domolită de solo-ul lui Sebastian Burneci, distinctiv graţie emisiei sonore de o mare puritate a instrumentului, iar după aceea se regăseşte în agile ghirlande de sunete şi complexe block chords pe claviatura pianului. Recurenţa finală a temei prilejuieşte bateristului invitat Borislav Petrov construcţia unor virtuoze arhitecturi ritmice.

„Where Are You From” se doreşte / reuşeşte a fi o prea frumoasă melopee a flugelhornului ale cărui extatice caligrafii pe canavaua audio beneficiază de o bogată ornamentare armonică. Meditativa intervenţie a contrabasistului Mihail Ivanov însoţit doar de discretul suport al secţiei ritmice, face tranziţia spre un inspirat solo al lui Sebastian Burneci.

După voitul insert al compoziţiei lui Thelonious Monk (la care m-am referit în rândurile de mai sus), secvenţa a şaptea, tema-titlu „Unspoken” reiterează într-un nou vestiment evocatoarea temă a celui de al doilea episod – „Full Of Me” – un ecou prin care parcă se doreşte a o insinua cu insistenţă în memorie. O posibilă interpretare a sensului titlului sugerează că auzim „o melodie atât de frumoasă încât nu poate fi descrisă în rostiri verbale”. O melodie – în acest caz preluată / valorizată în spirit creativ de către Teodor Petkov şi succesiv de Sebastian Burneci.

O nouă aspectare coloristic-stilistcă a apărut etalată odată cu prezenţa puternic melismatică în spaţiul timbral a flautului lui Cezar Cazanoi, şi el oaspete al Orchestrei de Cameră Radio în cea mai extinsă ca durată secvenţă a discului, „Beauty Of It All”. Flautistul pigmentează tema cu alese apogiaturi, prefigurând astfel rezonanţe modale ale ethos-ului specific folclorului românesc, inclusiv într-o consistentă evoluţie solo. Şi aici pianistul şi flugelhornistul, cei doi principali solişti ai concertului, îşi înlănţuie cu gust intenţiile improvizatorice, particularizând o atmosferă ce vibrează de o înfiorată gravitate. În plus, percuţionistul libanez invitat Ghassan Bouz îşi marchează contribuţia în plan ritmic.

Epilogul lucrării / concertului / albumului, numit „Balance Out”, readuce într-o întruchipare rezumativă piesa-semnal de la început, ca o firească finalizare a amplului arc de cerc muzical.

O constatare de ordin general se raportează la faptul că „marşurile” armonice cultivate de compozitor ocolesc cu bună ştiinţă traseele tradiţionale precum, spre pildă, o „clasică” înşiruire a treptelor I-IV-II-V, preferându-se relaţii armonice insolite, de o certă complexitate şi specificitate. Combinate cu un anume gust al disonanţelor subtil inserate în demersul armonic, atare elemente conferă întregului opus un atribut de modernitate, o caracteristică stilistică est-europeană...

După CD-ul „When The Saints Go Marchin’ In” al grupului „Remember ’26”, albumul „Unspoken” se constituie drept o a doua „victorie discografic-jazzistică” repurtată în anul de graţie 2018 de Editura „Casa Radio” – prezentul CD fiind realizat în coproducţie cu „Burneci Music”. O reuşită creditată odată în plus graţie atuului de autenticitate propriu unui set de înregistrări live. Pentru care se cuvin felicitaţi atât interpreţii cât şi echipa tehnică reunindu-i pe regizorul muzical Lucian Zbarcea, pe inginerul Călin Gibescu responsabil cu înregistrările, mixajele şi masterizarea materialului inclus pe disc; şi nu în ultimul rând implicaţi în realizare – redactorul Tiberiu Comandaşu, producătoarea Gilda Rădulescu. O notă bună şi pentru condiţia grafică a digipak-ului asigurată de Radu C. Pop.

„Unspoken” – sonorităţi care te urmăresc mult timp după încheierea audiţiei propriuzise, notabilă rezultantă artistică a unui efort colectiv ce merită, indiscutabil, un exerciţiu de admiraţie!

Caseta tehnică:
SEBASTIAN BURNECI Unspoken - live at the Radio Hall (2018) Editura Casa Radio 452 DDD Radio România. UCMR ADA - RNF nr.17968/17.10.2018. Coproducător Burneci Music.

Orchestra de Cameră Radio, dirijor Simona Strungaru, invitaţi Sebastian Burneci - trompetă (1, 6) flugelhorn, Teodor Petkov (Bulgaria) - pian, Mihail Ivanov (Bulgaria) - contrabas, Borislav Petrov (Bulgaria) - baterie.

Muzica: Sebastian Burneci (1 - 5, 7 - 9), Thelonious Monk (6), aranjamente: Simona Strungaru

(1 - 5, 7 - 9), George Dumitriu (6). 1. BALANCE IN [08:15]; FULL OF ME [07:53]; 3. THREE PAGES OF GREEN [11:22]; 4. NOVEMBER MOOD [08:56] invitat special Cristian Soleanu - saxofon tenor; 5. WHERE ARE YOU FROM [08:33]; 6. ’ROUND MIDNIGHT [11:05]; 7. UNSPOKEN [06:15]; 8. BEAUTY OF IT ALL [14:46] invitaţi speciali Cezar Cazanoi - flaut, Ghassan Bouz (Liban) - percuţie; 9. BALANCE OUT [02:18].

Total Time: 79:25.

Regizor muzical: Lucian Zbarcea; înregistrări, mixaje, mastering: Călin Gibescu; redactor muzical: Tiberiu Comandaşu; producător: Gilda Rădulescu; grafica: Radu C. Pop; credite foto: Gabriel Copoeru şi Cosmin Tiţa.

2018-12-29 (Arta sunetelor)