Marius Chivu :
Florin Iaru, 18+, povestiri alese și citite de autor, Editura Casa Radio, 2015.
[...] Și ca să rămînem tot în familia generației optzeciste și a editurilor, a singurelor două edituri care scot audiobook-uri la noi, trecem de la seria CD-cărților „Colecționarul de voci“, dedicată scriitorilor de altădată, la seria doar cu CD-uri „Lecturi pe întuneric“, dedicată în parte scriitorilor contemporani (chiar dacă în cazul unor audiobook-uri precum cele din 2011 cu Mircea Nedelciu și Mircea Horia Simionescu, autorii nu mai sînt cu noi) sau lecturilor intersectate (Andrei Pippidi citind din Iorga, Sadoveanu citind din Eminescu, spre exemplu).
Dedicat cu totul în ultimii ani prozei scurte, Florin Iaru scrie în booklet-ul CD-ului că a publicat prima proză foarte scurtă în 1971, în revista Amfiteatru, cînd nici prin cap nu-i trecea că va scrie povestiri: „Destinul meu era împletit cu funii groase, funii de mătase de catargul poeziei. De-a lungul timpului, aveam să mai comit texte, aveam să mai visez un roman (îl visez și acum, ca pe un tărîm îndepărtat, de pe lumea cealaltă), dar nu mi-am imaginat niciodată că urma să scriu două (aproape trei) volume de povestiri scurte. Lucrurile s-au petrecut pe neașteptate, în urma unei comenzi, venite de la o revistă săptămînală. Pentru prima dată mi-am pus cu adevărat problema compoziției, a duratei și a centrului de interes.“ Problema duratei și-a pus-o Florin Iaru și cînd a trebuit să citească cele 18 povestiri pentru acest CD gîndit ca un album muzical, căci fiecare povestire durează între două și patru minute; doar ultima, cea deocheată care impune și titlul CD-ului: 18+, fiind ceva mai lungă. Majoritatea prozelor au fost alese din volumul Povestiri cu final schimbat (ART, 2013), cîteva sînt însă inedite. [...]
2016-01-07 (Dilema veche, nr. 620, 7-13 ianuarie 2016)
